Gălbiori
Gălbiorul (Cantharellus cibarius) este o specie de ciuperci comestibile din familia Cantharellaceae și genul Cantharellus cărui specii coabitează, fiind simbionți micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). El este cunoscut în popor în primul rând sub numele gălbior, gălbenel, burete galben sau iuțar.
Buretele se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri foioase (sub fagi, stejari) precum de conifere, deseori pe mușchi și printre afine, sau prin tufișuri de zmeură și mure, din mai până în octombrie sau noiembrie.
Pălăria un diametru de 3–8 cm, este netedă si fără luciu de culoare galbenă, precum în variațiile buretelui portocalie sau albă, în tinerețe boltită cu margini regulate răsfrânte în jos, iar la maturitate ia forma unei pâlnii mult adâncită cu margini încrețite, lobate sau ondulate neregulat și uneori crăpate. Pe suprafață se ivesc adesea oră mici cocoloașe. Ea este foarte rar atacată de viermi.
Ciuperca nu are lamele ci pseudo-lamele (stinghii), ca niște cute șerpuite bifurcate și ieșite în afară, de aceeași culoare ca pălăria, care adesea oară se trag aproape până la picior. Pulberea sporilor lor este slab gălbuie.
Piciorul are o înălțime de 3–8-10 cm și o grosime de 0,7–2 cm, este robust, tare, neted, în forma unui trunchi de con răsturnat, mai întâi plin și cărnos, la bătrânețe gol. Culoarea este de aceiași culoare cu pălăria pe exterior, pe interior însă albă.
Carnea este tare, fibroasă, în mod general de culoare alb-galbenă cu un gust ușor piperat dar plăcut și cu miros un pic de piersică, un pic de caise. Aproape niciodată este năpădită de viermi.
Cantharellus cibarius sau Cantharellus minor conține antioxidanți de tip β-caroten precum keto-carotenoida canthaxanthină, ca de altfel și Cantharellus cinnabarinus și Cantharellus friesii. Buretele galben are o cantitate semnificativă de vitamina D.
La unele persoane gălbiorii pot provoca simptome de natură gastrointestinală care includ greață și chiar vărsături. Dar buretele nu este toxic. Asta se poate întâmpla printr-un consum exagerat persoanelor cu probleme intestinale, pentru că ciuperca se digeră greu.
Bureții proaspeți pot fi pregătiți ca ciulama, de asemenea împreună cu alte ciuperci de pădure, precum și adăugați la sosuri de carne sau la tăieței și macaroane. Foarte gustoși, sunt preparați ca Duxelles (un fel de zacuscă). În afară de aceasta, ei pot fi opăriți și congelați. Nu se recomandă uscarea lor, pentru că rămân tari și gumoși și după ce au fost înmuiați, și uneori chiar amărui.
Buretele galben, sau gălbiorul, poate fi confundat în primul rând cu specii de același gen sau foarte aproape înrudite, ca de exemplu Cantharellus friesii, sau Craterellus tubaeformis, precum și cu Hygrocybe aurantiosplendens, Hygrocybe quieta, Hygrophoropsis aurantiaca sau Pleurocybella porrigens, toate comestibile, dar și cu otrăvitorul Omphalotus olearius.
Consumul s-ar putea dovedi fatal dacă un începător ar culege un soi care crește pe cioturi și bușteni, ca de exemplu Galerina marginata (Gheba de brad) sau chiar o specie al genului Cortinarius, cum ar fi Cortinarius orellanus (Cortinara de munte) sau Cortinarius rubellus, ambele fiind letale.
